In mediere

Fenomenul infractionalitatii in randul minorilor si tinerilor a cunoscut si cunoaste o evolutie ascendenta, in contextul social actual din Romania. Avand in vedere necesitatea indentificarii unor raspunsuri adecvate pentru prevenirea si combaterea criminalitatii, in contextul general al reformei sistemului justitiei penale, se urmareste gasirea unor solutii corespunzatoare pentru diminuarea acesteia. Un raspuns il constituie justitia restaurativa, metoda alternativa de soluţionare a conflictelor.

In cadrul acestei filosofii penale, raspunderea se intemeiaza pe intelegerea de catre infractor a raului produs prin fapta sa, acceptarea raspunderii si repararea pagubei produse. “Reparatiile“ materiale si cele simbolice constituie debutul unui proces restaurativ, dar restaurarea inseamna mai mult decat a primi o compensatie.

Programele de impacare intre victima si faptuitor sunt cele mai raspandite ca forme ale justitiei restaurative. In calitate de element procedural in asemena programe se utilizeaza medierea.

Medierea nu este un proces care trebuie sa determine vinovatia sau inocenta. Mediatorii sustin partile in definirea si clarificarea problemelor aflate in disputa, faciliteaza procesul de comunicare, ajuta partile sa rezolve neintelegerile, conduce pe participanti in explorarea optiunilor si faciliteaza alegerea unei cai de urmat care sa fie conforma cu interesele specifice ale partilor implicate.

Partilor le este acordata posibilitatea si puterea de a-si defini asteptarile si interesele si de a construi impreuna solutiile care conduc la realizarea acestor interese. Medierea ofera victimei o posibilitate reala de a beneficia de reaprarea prejudiciului si a evita dubla victimizare, iar infractorului posibilitatea sa participe la luarea deciziei privitor la propriul sau caz. Medierea educa/reeduca infractorul, creeaza o sansa de a evita stigmatizarea si o sanctiune penala severa.

Pentru cei prejudiciati, restaurarea inseamna atat repararea pagubelor reale cauzate de actiunea indreptata impotriva lor, cat si restaurarea sentimentului de control asupra propriilor lor vieti.

Pentru faptasi, restaurarea implica asumarea responsabilitatii pentru actiunile lor, prin constientizarea oricarui rau pe care l-au cauzat, reparea acestuia si rezolvarea problemelor care i-au condus la comiterea faptei respective.

Pentru comunitate, restaurarea reprezinta denuntarea comportamentului infractional si asistarea victimelor si infractorilor in procesul de restaurare. Abordarea restaurativa raspunde conflictului imediat si incurajeaza dezvoltarea unor relatii bazate pe respect intre cei care comit infractiuni, cei care sufera de pe urma acestora si membrii comunitatii.